BUCUrĂ-TE DE CĂLĂTORIE!

Am luat bilete ieftine, frate, dar ce a urmat după.....a fost jaleeee. Nebunie curata. Ce vizităm într-un timp atât de scurt? Pe unde suntem? Pe unde sunt obiectivele? De unde iau bilete? Cum ajung acolo? Si intrebarea de baza: Oare se descurca paysan-ul la Paris?:). Am descărcat aplicatia GetYourGide...scuze guide. Off. Nici macar nu ma descurc sa scriu numele aplicatiei. Si caută si caută.....Dupa o saptamana de batai de cap, citit hărti, site-uri, cu teama sa nu îmi ia ăstia banii din card (haaa!), am dat click pe platește. Pentru prima zi am luat bilete la Muzeul Louvru, am intrat pe site-ul Notre Dame unde poti rezerva gratuit intrarea si am luat o excursie de o ora pe Sena. Tinând cont ca ajung în aceeasi zi la Paris, sper sa ma tina picioarele. Ma gandesc sa nu raman nici cu stomacul gol. Macar o shaorma (zambesc). Orice. Romanul dă din picioare, dar cu stomacul plin. Altfel, nu judec. drept. Sa fie clar! Joi, înainte de plecare., începe nebunia. Toată lumea cu capsa pusă. Încep copiii să se enerveze. Maica-mea îmi trântește telefonul în nas și se supără. La serviciu totul o ia razna. Ma gandesc...OMG, oare sa mai plec sau nu? Ma uit iar la Notre Dame poate prind vreo intrare moca. Nimic. Afișează doar 6, 7, 8 februarie, sold out. Eu plec pe 9. Doamne, ce mi-o fi trebuit! Nu stateam eu bine în Calarasiul meu? Se pare ca nu. Sunt epuizata inainte de vreme. Ma uit la wizz, pe indicațiile despre bagaje. Plec doar cu bagaj de mână. Ce sa bag eu acolo? Atat de putin. Cand eu plec, de obicei, cu portbagajul plin. Asta da provocare, frate. Ma gandesc iar. Cum să fac? Ce să fac?Toti care pleaca sunt oare asa stresati?

A trebuit să astept câteva zile pentru a se aseza totul. Pentru a pune ordine în emotii si a încerca să transmit mai departe tot ce am simtit. Paris este si pentru cei care aterizează pe Beauvais:). M-am uitat eu la Emily la Paris, dar nu a fost chiar asa ușor de vizitat. Am avut la dispoziție 2 zile si jumatate de zi din cea in care am ajuns la Paris. Day 1

Treziti de la ora 2 noaptea, cu bagaj de mana, un ghiozdănel umflățel:), românesc, dar fără cârnați sau praz, am aterizat pe Beauvais si am căutat bezmetici cum să ajungem în centrul Parisului. Întreabă stânga, întreabă dreapta, până la urma am reusit să luăm un autobuz care circulă din jumatate în jumatate de ora până la Denis University. De acolo, iar incepe nebunia. Intrăm la gura de metrou si o coada pe 4 rânduri se desfășura în fața noastră. Aoleu! Aveam bilete la ora 12 la Sainte Chapelle si la 14./30 la Louvru, cumparate de pe GetYourGuide, site pe care il recomand 100%. Ce ne facem? Caut eu un Bolt, comand si ne spune că nu poate lua 4 persoane, câte eram noi.. Intram în criza de timp. Gasim un taxi care ne ia 50 de euro pana la Sainte Chapelle. Impărțit la 4, ne dă binisor. Dăm inainte.. Ajungem la timp si intalnirea cu Sainte Chapelle ne taie respirația. La propriu. Vitraliile alea le vei ține minte toată viața. Recomand ghid audio si la Sainte Chapelle. Fiecare vitraliu este o poveste. Biblică. Trebuie înteleasă și admirată așa cum se cuvine. Băi, dar ce urmează apoi? Musée du Louvre. , Bro. Mona Lisa. Deja fac atac de panică. O voi vedea eu pe Mona Lisa? Je? Cum să ma comport? Stau asa și o privesc? Aici cumpărasem intrarea cu ghid. Spunea ca ne vedem cu ghidul, imbrăcat în albastru, undeva în fața muzeului. Scepticismul meu iar iese la suprafață. Imi zic. Cred ca mi-am luat țeapă. Cum să funcționeze chestia asta să cumpăr din Romania bilet la acest muzeu si sa fie si totul ok. Nu cred. Bai, iar a funcționat. A apărut o franțuzoaică care ne-a dat pe spate. Cu zambet larg pe față, glumeață, spirituală, un ghid care ne-a ținut în priză 3 ore. Mi-ar trebui 3 vieți să pot cuprinde Istoria operelor de artă din acest muzeu. Am aflat lucruri uimitoare despre zeițe, zei, pictori faimosi si despre faima picturii Mona Lisa. Ea era ultima din tur. Sfioasă, ne aștepta. Si eu tot sfioasă, am privit-o. Am scapat de panică si o liniste mi-a cuprins sufletul. Pur si simplu. Are acest efect. As fi vrut să mai stau, dar deja picioarele strigau: Auuu, vrem odihaaaa.!Stomacul striga: Hei, madmoisele, vreau mancareeee! Ne-am oprit la unul dintre sutele de chiosculețe cu mancare si am luat 2 sandwishuri, apa, cartofi prăjiți si am luat-o usor, pe jos, până la cazare. Incă vreo 3 km. Eram rupți. Dar cu amintiti misto, de pus la suflet.

Day 2

Pentru a doua zi se anunța ploaie. All day long...Ce credeti? Asta m-a facut să schimb planul de călătorie? No way. Echipați cu umbrele am pornit către Turnul Eiffel.. Tot vreo 3,5 km. Dar, până la turn, am mers țanțos pe Champs Elysées. Moaaa. Ce figuri aveam. De divă:))). Am trecut pe lângă cladirea Louis Vuitton. Ne-am tras si noi o poza, na. Prețuri, doar de uitat, clar. Asta am facut. Am admirat. După faimosul bulevard a urmat Arcul de Triumf. Daca vei intra pe aplicația GetYour Guide poti cumpăra si un tur up to the hill, direct pe Arcul de Triumf. Noi am admirat de jos. Nu am luat tur. Ne pregăteam picioarele pentru Turnul Eiffel.. Ajunsi aici, incepuse ploicica. Usurel. Ceață. In stanga noastra rândul pentru urcat cu liftul, luuung de cred ca stateai cel putin 3 ore. In dreapta, randul pentru nebuni, de urcat pe scări. Putin oameni. Maxim 5 persoane. Mă cuprinsese iar atacul de panică. Bai, daca sunt asa putin aici, e de rău. E greu. De ce nu urcă oamenii pe scări? Ei, râdem, glumim, facem glume morbide, ca urcarea pe scări este de rău si cumpăram bilete. Lejer. Le puteți cumpăra de acolo. 27 de euro/persoana până în vârf. Între timp, se făcuse ora 14.. Stomacul era in revolutie. Luam un covrig cu 6 euro, dupa ce ne-am gandit jumatate de oră dacă sa-l luam sau nu, si pornim în aventură, frate. Urcăm si urcăm și urcăm. Respirăm. Admirăm privelistea si, deși ploua, tabloul de vis. Pe care nu-l voi uita niciodata. Parisul în toată splendoarea lui. Si n-am murit daca am urcat la pas. Ba chiar era un aparat de unde luam medalie pentru cutezanță. Doar una. Alte doua le-am cumparat de la buticul de la etajul 1 al turnului. Noi, la varf, pentru o medalie, pentru ca nu aveam marunt, am cumparat o apa, ne-am rugat de oameni sa ne schimbe euro, nimic. Ne-am scotocit prin buzunare si am facut de-o medalie. Muncită. Stralucitoare. De pus la suflet si in ramă..

Day 3 Ultima. Am rezervat-o Palatului Versailles si gradinilor grandioase. La propriu. Aici te pierzi in albastrul cerului, in verdele ierbii, in culorile pastelate ale tablourilor, in povesti cu Ludovic al XIV-lei, cu prinți și prințese. Romantism si love, love, love. Ce sa mai? Daca nici asta nu este dragoste atunci nimic nu mai este.. Am petrecut câteva ore de basm. Am intrat intr-o atmosferă de poveste si mi-am intrat din nou in piele cand am iesit din palat. Magic. Si cand te gandesti ca am prins ultimul metrou spre Versailles.. Totul se suspenda pentru ca in acea zi era un amplu protest impotriva lui Macron. Na necaz. Na noroc ca l-am prins pe ultimul.. Bilete am cumpăart tot din interior, lejer, fara cozi. Nu va faceti griji. . Si, daca stomacul face figuri dupa muulti km de mers si multe ore fara mancare, aveti KFC langa Versailles. Va dati seama cum ajunge omul modern sa manance pui picant privind istoria? Sincer, nu as fi dat aprobari pentru asa ceva in apropierea acestor palate, monumente, pline de istorie. Si la Arcul de Triumf era Mc. Pur si simplu nu se potrivea acolo. Bineinteles ca am cumparat si suveniruri, fiind ultima noastră zi. Am gasit echipament de fotbal cu Franta pentru Ramos al nostru si un tricou misto cu Motan Noir pentru Vero. Mi-am tras si eu niste sosete kitsch cu Turnul Eiffel si am mers inapoi la cazare cu metroul, apoi 3,5 km mers pe jos. Am vrut sa prindem deschis la Muzeul Orsay insa am ratat ultima intrare de la 17...*30, la vreo jumatate de oră.. A fost frumos. Parisul a fost un vis. Un vis de când eram copil. Si visul a devenit realitate. *Nota.: sa nu te însoțești la mers cu unul care face sport.. E greu:) sa tii pasul.. :))

THE END